Emigrare: Faza 2: Pregatirea pentru interviu

Disclaimer: Posturile scrise de catre mine sunt proprietate personala si reprezinta opinia mea in legatura cu pasii necesari pentru finalizarea procesului de emigrare. Posturile au rol INFORMATIV de aceea va rog sa verificati lista documentelor, etapele si taxele de platit, din surse sigure de informare (ex: link ) inainte de a trimite orice document catre institutiile abilitate. Nu imi asum raspunderea pentru postarea informatiilor incomplete, esecului emigrarii datorita lipsei unor documente/taxe gresit platite etc.

Aici zic eu ca e partea cea mai grea a intregului proces de emigrare. Am trimis actele (checked), urmeaza pregatirea pentru interviu. Asa cum spuneam anterior, am motive de ingrijorare deoarece am citit pe forumul gospodinelor din Rep. Moldova care doresc sa emigreze in Canada (www.montreal.ro)  ca timpii de asteptare sunt din ce in ce mai mari.

Teoretic la momentul acestei postari sunt analizate dosarele depuse la sfarsitul lui noiembrie inceput de decembrie 2010. Grav adica, din moment ce eu am expediat dosarul catre Viena pe 16 februarie 2011. Dar sa trecem la subiect: ce facem dupa ce am expediat actele, cum ne pregatim de interviu ? (more…)

Visez cu ochii deschisi

Clipa in care imi voi lua zborul.  Sunt bolnav ? Trebuie sa ma tratez ? Sau sunt doar normal caci e visul oricarui viitor emigrant ? E bilet one-way, da?  De abia astept!

Motive de ingrijorare

Citeam ieri pe montreal.ro, un forum al tinerelor gospodine cu copil care doresc sa emigreze din Rep. Moldova ca forum de emigrare nu pot sa ii spun la cum e structurata informatia, ca procesul se lungeste de la cap la coada.

Mai exact, termenele pentru analiza dosarelor s-au cam dublat si ca in urma interviului se poate primi o recomandare de urgentare a dosarului 2 pentru ambasada Canadei din Romania, iar daca nu o primesti mai stai 2-3 luni si dupa dosarul 2 (asa-i ca habar nu aveti de ce vorbesc ? ia recititi dragi cititori inexistenti, procesul de la cap la coada aici.) Chestie care nu imi pica exact bine, mai corect imi cam da un sut in partea sensibila a viselor mele. (more…)

Ce pun in bagaj cand plec ?

O sarma, niste mamaliguta, o tuica mica si un praz ? Un cd cu manele, o doza de bergenbier, seminte si un poster la ultimul concert “Manele la maxim” ? Un clop de paie*, maieu plasa de pescar si slapi din cauciuc reesapat ? Toate ambalate frumos intr-o punga cu PSD, ca asa ii sta bine romanasului nostru.

Eu zic ca la fel ca oricarui imigrant, la un moment dat imi va fi dor de Romania si cumva dorul asta trebuie alinat. Asa ca voi pune un CD cu poze cu cei dragi iar pe cardul telefonului mobil voi pastra cateva poze edificatoare despre cum e in Romania (de exemplu 1, 2, 3, 4 ) tocmai pt momentele in care imi va fi greu si voi cocheta cu gandul de a reveni urgent pe plaiurile mioritice. Desi sunt sigur ca dorul imi poate trece si cu o cautare rapida pe google dupa pitipoance, manele, vadim si caini comunitari. 10 minute de asa ceva si imi voi da foc la buletin si pasaport ca sa stiu ca nu mai am cum sa revin.

Nu, in bagaj nu imi voi pune nimic care sa imi aminteasca de Romania.  Unu, pt ca nu am loc de prostii si doi pentru ca vreau sa incep o viata noua intr-0 tara noua fara a ma gandi cu regret “oare de ce am plecat”. Eu zic ca asta e abordarea cea mai sanatoasa daca chiar vreau sa emigrez.

*dupa clopul de paie se poate identifica un ardelean get beget pe o plaja retrasa din Tenerife.  True story!

Guyana Franceza (6)

Somnul a fost lung dar nu si odihnitor. Ma trezeam transpirat mai tot timpul din cauza caldurii si ma tot ardea ceafa. La trezirea de dimineata am fost printre primii, savurand o cana de cafea 3 in 1 (stiu, nu aveam gusturi pe atunci recunosc) pe balconul caminului din cadrul liceului din Kourou. Nu mica ne-a fost mirarea mie si baietilor cand am realizat cu totii ca ne-am cam bronzat in conditiile in care tot timpul au fost nori pe cerul guyanez. Laurentiu ne-a spus de la bun inceput sa luam creme cu factor de protectie macar 26, soarele ecuatorial “musca” din piele si cand e ascuns dupa nori.

Ne-am strans in cantina cu totii si-am luat micul dejun. In doua ore stabilisem ca vom merge in piata centrala din Kourou unde vom lua interviuri unor oameni simpli pt a afla cat mai multe despre viata lor. Asta era pana la urma si scopul schimbului, scop care s-a deteriorat o data cu trecerea timpului probabil din cauza aceluiasi soare ecuatorial teribil de arzator. (more…)

Astept cu nerabdare…

in acest lung proces de emigrare momentele in care:

  • voi gasi ACR-ul in posta – voi imbratisa toti vecinii si voi pune in rame plicul. Voi zambi ca tampul pe strada iar lumea ma va considera un ciudat. Am sa iau o lada de bere sa sarbatoresc cu fratele  momentul, rehidratam corpul si revenim pe urma cu picioarele pe pamant, caci munca nu se termina aici.
  • voi lua (sper) interviul –  mi se va lua o piatra de pe inima, am sa incep sa pup mocheta din Hilton in speranta ca pup pamantul romanesc pt a-mi lua adio de la tara asta. Voi imbratisa cersetorii din fata ateneului si chiar voi da doi lei vagabonzilor care cer bani pt ca iti arata locul de parcare. Am sa imi  sun parintii sa ii anunt ca e cazul sa isi refaca planurile de vacanta daca vor sa ma viziteze, voi suna prietenii sa stabilim cand anume peste inca 3-4 luni ne vedem la o bere pentru a ne lua ramas bun.
  • voi vedea viza aplicata in pasaport – ma voi simti mandru ca am reusit sa termin procesul si probabil voi impacheta ultima haina in bagaj cu gandul ca urmeaza un nou pas in viata.
  • voi cumpara biletul DUS – visez si acum cu ochii inchisi cum autorizez tranzactia pe internet pt un bilet DUS fara intors catre CA. Am pus destul accent pe cuvantul DUS ?! 🙂
  • voi trece de ofiterul vamal – sper sa nu lesin de bucurie impulsionat de sentimentul de libertate. Da, asta cred ca o sa simt pentru prima data in viata cu adevarat: libertate!

Dar pentru ca toate astea sa se intample, trebuie sa accentuez si mai mult invatarea limbii franceza. Asadar dragi cititori inexistenti, o recomandare pt meditatii in franceza cu profesori intelegatori primesc de la voi ?

Guyana Franceza (5)

Era o caldura insuportabila, umeda. Si cand zic umeda, ma refer ca fata de verile calduroase din patria mama unde iesi afara si simti caldura uscata care te loveste si te face sa transpiri, aici erai brusc umed peste tot desi nu simteai ca ai transpira tu. Din peticele de iarba de prin parcare se ridicau aburi, plouase 10 minute iar pamantul era prea cald. Simteam ca sunt intr-un tablou de Salvador Dali, toate pareau ca se topesc iar timpul nu parea a avea valoare.

Ne-am urcat intr-un microbus desi eram uzi leoarca, doar pt a mai traversa 40 de km din aceasta tara exotica, spre Kourou un orasel micut pe coasta Atlanticului. Am mers pe ceva ce parea a fi drum national la ei, A1 la noi. (more…)