Asteptarea, aceasta moarte a pasiunii

Au trecut aproape 6 (sase!) saptamani de cand am trimis dosarul cu actele pentru emigrare la Viena. Timp in care nu am primit nici o veste, nici macar un licar de speranta din partea biroului de emigrari in Canada. Am citit si am inteles ca asteptarea e partea cea mai grea, dar cat ma mai supun astia la chinuri, cat oare ?

Rasfoind din blog in blog, mai dau de oameni care au plecat deja. Ma incearca ganduri perfide, de parca isi baga dracu coada in mintile mele: ce-ar fi sa imi dau demisia si sa plec tata, oriunde dar sa plec o data pentru totdeauna in lumea asta mare ? UK suna bine, Irlanda e tot acolo. Bine ca ma duce destul capul sa nu fac o asa greseala, fara un job sigur acolo si implicit acte legale, esti mort in cateva luni cu tot cu economiile de o viata.

Sau imi dau dracului demisia si ma apuc sa imi fac firmulita mea. Cultiv panselute si le vand la pret de trandafiri poleiti cu aur, gasesc eu naibii o nisa sa profit de ea. Dar am bilutele necesare sa arunc economiile in asa ceva ? Ma risc sa raman fara bani taman la sfarsitul procesului de emigrare si sa vad ca am cum pleca dar nu mai am cu ce? Nici asta nu suna prea bine.

Da, azi e una din zilele alea in care imi urasc slujba. O urasc pentru ca maine stiu sigur ca va fi o zi de cosmar, si nu prea am cum sa evit aceasta mini catastrofa ce urmeaza sa se intample. Argh!

Advertisements
Next Post
Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: