Start ratat

Am mai zis-o si ma voi repeta in speranta ca multi vor intelege: emigrarea nu e pentru oricine.  Iar pentru a fi si mai specific (pentru aceasta locatie mi-am facut pana la urma temele), Canada nu e pentru oricine.

Ar fi cazul sa explic un pic: pe orice site atat oficial cat si neoficial, e recomandat ca inainte de a incepe procesul de emigrare sa iti faci o autoevaluare. Autoevaluare in urma careia iti poti da seama de sansele tale de reusita in Canada. De obicei autoevaluare se face in baza unui punctaj, iar viitorul emigrant acumuleaza aceste puncte datorita nivelului de limba cunoscut, experientei profesionale, studiilor, situatiei familiale. The more, the better!

Aceasta autoevaluare lasa falsa impresie conform careia daca ai un doctorat in fizica cuantica, vorbesti engleza si franceza, ai nevasta si experienta in campul tau de 20 de ani, emigrarea va fi floare la ureche pt tine. Vei acumula puncte apropiate de maxim si vei avea falsa impresie ca datorita calificarilor tale, succesul in Canada e datorat adierei frunzei de artar.

Adevarul insa poate o fi dura palma de trezire la realitate. Pentru a profesa in domenii care necesita multa pregatire cum ar fi medicina, pedagogia, ingineria, va trebui sa iti refaci studiile in Canada, deoarece studiile de acasa nu valoreaza absolut nimic. Ma auzi clar cititorule ? Daca ai impresia ca cei 15 ani de experienta in, sa zicem contabilitate, te vor ajuta sa iei floare la ureche o slujba de contabil din prima saptamana pe pamant canadian, te inseli enorm. Daca ai 10 ani de pus dinti si proteze si propriul cabinet in Romania, va trebui sa incepi ca asistent dentar dupa vreo 3-4 ani de studii in Canada.

Defapt, transant si la obiect, emigrarea nu e pentru:

1) cei care nu vorbesc/gandesc in engleza:

Si mama mea vorbeste engleza. Dar va avea intotdeauna un accent specific (ganditi-va la chinezi sau arabi care vorbesc engleza) accent care o va faulta intotdeauna cand vine vorba de munca superioara, bine platita.  De aceea engleza trebuie sa fie la aproape de perfectie si fara greseli gramaticale, de preferat cu posibilitatea imitarii unui accent.

2) cei care sunt supra-calificati:

Nu va angaja nimeni in posturi bine platite doctoranzi in domeniul lor, daca sunt din India, Pakistan, UAE, China sau Romania de exemplu. Se face discriminare la angajare, chiar daca nu e vadit pe fata. Nu are nimeni incredere in scoala care ati facut-o in tara voastra de balta, va trebui repornit de jos, probabil de la primul nivel si reconstruit tot ce ati muncit intr-o viata. Sigur vreti sa faceti asa ceva?

3)  cei in varsta:

De obicei daca ai pana in 30 de ani ai apucat sa construiesti/faci ceva la tine in tara (ca daca esti Dorel si scula ta de munca e sapa, nu cred ca citeai asta). Presupun ca nu iti vine sa renunti la totul pe un viitor incert, intr-o tara necunoscuta unde mai mult ca sigur o vei lua din nou de la inceput.

Si atunci de ce vreau sa plec eu ? Pentru ca sunt tanar, pentru ca pot gandi si vorbi in engleza chiar si cu un accent specific, pentru ca mi-am facut temele, pentru ca simt ca pot sa dau cu piciorul celor 5 ani de munca si reusite de pana acum (pana nu sunt prea multe) doar pentru a-mi putea trai visul.

Advertisements
Leave a comment

6 Comments

  1. Ai dreptate, emigrarea nu este pentru oricine. Canada in particular, cu atat mai mult. Cred totusi ca cei supra-calificati au sanse ceva mai mari in tarile din Europa decat in Canada, am vazut cu totii cum pleaca medicii romani in tari ca Marea Britanie, Franta sau Germania. Eu personal nu mai cred astazi in visul canadian, dar cred intr-o reusita reala, la nivelul nostru de pregatire, oriunde intr-o tara din Vest.

    Reply
  2. Bine zici. Noi vedem aici in America situatia si nu e roz, cel putin pentru omul meu. Cum eu sunt web designer (“facut” in urma studiului si muncii personale) si mai ales freelancer, pentru mine orice loc e bun, atat timp cat am net si o priza pentru laptopul personal. Ca creierul se presupune ca-l port dupa mine. Engleza o vorbesc suficient de frumos dupa 20 de ani de studiu, incat sa nu ma fac de rahat, plus ca, in domeniul asta conteaza enorm portofoliul. Cum am destui clienti de aici, care la orice ora ar trimite referinte, plus un portofoliu nu chiar mic si prost, nu mi-e teama ca, daca as dori sa revin in munca “angajata”, ar trebui sa spal prea mult pe jos.

    Situatia se schimba insa pentru “soare”, care e inginer de vreo 20 de ani. Chiar daca a lucrat si prin Germania la proiecte mari si foarte mari, studiile si experienta lui nu ii sunt utile aici. Nu stiu sigur daca chiar ar merita sa-si mai rupa spinarea cu alti ani de scoala si luat de jos, cand in Europa orice angajator il priveste altfel.

    Acu’ e si adevarat ca ne-au sarit la “loterie”, deci probabil ca ne scoatem din cap ideea de a ne muta in SUA. Oricum, daca dorim sa ne trambalam pe aici, avem inca 9 ani de viza turistica si niste prieteni exceptionali, care ne si tin de fapt 6 luni in casa lor, asa cum au facut-o si anul trecut.

    Iti tin sincer pumnii. Esti la o varsta inca buna pentru plecare si, asa cum spui si tu, nu lasi in urma 20 de ani de cariera, sa te doara sufletul 🙂

    Reply
    • Dojo, stiu cine esti si cu ce te ocupi caci iti citesc aproape zilnic blogul. Ba chiar zilele trecute ma gandeam ca daca pun in aplicare ideea mea de afacere, neaparat trebuie sa iau legatura cu tine pt site & design :D.

      Fratele meu spunea ca cei ca el (si ca al tau defapt) cu cunostinte “ingineresti” sunt restrictionati la Europa. Nu poti sa fii inginer constructor si sa crezi ca poti profesa intr-un sistem care are alte unitati de masura, ca sa nu mai vorbim de coduri si norme diferite fata de cel european. Tocmai de aceea, fratele meu, student in ultimul an la facultatea de Constructii din Bucuresti se inscrie pentru cursuri de bucatar, constient ca macar asa isi va asigura un trai dupa ce plec eu. Si pana reusesc sa il chem la mine, ca sa fie povestea completa 😀

      Cum adica ati fost sariti la loterie ? Nu se poate aplica in fiecare an ? Imi pare rau pentru voi dar bine macar ca aveti viza de turist, care dupa atatea intrari si iesiri, daca mai cereti una veti primi fara probleme. Te-ai interesat de alte modalitati pt US, sponsorship de ex ?

      Va urez distractie placuta pe taram american si incercati sa savurati fiecare zi petrecuta acolo ca si cum ar fi ultima. Mie mi-a placut la nebunie!
      PS: Felicitari pt achizitie!

      Cu prietenie,
      Cabo.

      Reply
      • Saru’mana de urari 🙂

        Probabil aplicam din nou, nu stiu ce zic. Ideea este ca ar trebui sa ne adunam de pe drumuri (e al doilea an consecutiv in care plecam 6 luni in State). Incep sa fantazez la ideea de a ne lua oficial, de a pune si de un copil, ca nu intinerim. Plus ca exact natura muncii mele imi face si viata in tara destul de OK. Adica sincer, stau in casa si fac situri, mare branza. Si, daca am chef ies la plimbare mai mult sau mai putin departe. Sunt destul de izolata de multe “fenomene” din tara, asa ca nu pot spune ca mor daca raman in Romania.

        Ar fi interesant sa venim aici, e clar ca prietenii nostri, care ne si tin dragii de ei cu casa si masa aici, ne-ar ajuta sa ne fie usor la “integrare”, dar nu pot trece totusi peste faptul ca al meu si-ar face praf 20 de ani de munca. La 40 si ceva de ani e amboulea sa o iei din nou de la lopata, mai ales cand in Europa a fost apreciat si a primit salariu absolut OK. Amandoi castigam suficient cat sa traim BINE de tot in tara, deci nu ne-ar scoate foamea din Romania. Plus ca si viata e pana la urma mai ieftina. Hai sa zic ca sunt chestii mai scumpe decat aici, dar avem amandoi cate un apartament de la ai batrani, amandoi avem masina (anul viitor termin si eu leasingul), nicio datorie (dupa ce termin anterior mentionatul leasing), ne intra destui bani lunar incat sa traim absolut OK, sa ne plimbam dosul pe unde dorim si chiar sa crestem un copil.

        Ii deci cu dus-intors. De asta si zic ca nu pot da acum un raspuns exact, daca m-ar intreba careva” unde veti fi peste 2 ani”. Sa dea al de sus sa fim imperuna si de preferat 3, ca restul se rezolva 😀

        Reply
  3. __Vali

     /  May 10, 2011

    Naivitati! Experienta emigrarii e una personala; nu exista retete universale nici pentru succes si nici pentru esec.

    Reply
  4. De acord: nu exista retete universale pentru succes sau esec. In schimb exista “inclinarea balantei in favoarea ta” prin cativa pasi simpli, cam cum sunt cei de mai sus.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: