Primul semn e pe drum!

Aparent, oficiul care se ocupa de dosarele de emigrare din Viena, a inceput sa trimita ACC/OUV pentru dosarele depuse in februarie. Cum si al meu e depus pe 16 februarie, estimez ca zilele astea (sper totusi sa nu fie mai mult de o luna) sa primesc si eu primul semn cum ca dosarul meu a intrat la “studiat”. Pe urma, ar trebui sa soseasca intr-un timp rezonabil si invitatia la interviu.

De abia astept sa primesc un semn, si de azi incolo voi fi geana cu ochii pe cutia postala. Sper doar sa nu se rataceasca postasul, nu ar fi prima data cand s-ar intampla. E momentul sa rup cartile de franceza in doua, ba chiar sa imi caut o profesoara pentru meditatii. It’s showtime baby!

Open for business

Am revenit dupa zile intregi de tolaneala, leneveala si zero nervi drumuri nesfarsite (3500 de km), indicatoare ratate, plaja, soare, baie, mititei, kune, Opatija, cuscrii, nervi, taxe, E60, indicatoare ratate (va explic eu mai incolo) si dumnezeu mai stie cate.

Iar acum ma simt pironit pe scaunul de birou, incercand sa imi revin dintr-o betie crunta timp in care sunt lovit sistematic cu o tigaie in cap. Cam asa se simte prima zi de munca dupa concediu. Revin dupa ce imi trece greata!

 

Plecat pentru 10 minute

Am uitat evident sa las semnul “Revin in doua saptamani” caci sunt in concediu din cauza unei ultime zile de munca foarte incarcata conform principiului “nu lasa pe dupa concediu ce poti face azi”.

P.S: Croatia is the shit!

Viata simpla

Cand eram tanar nu visam la telefoane mobile ultimul racnet, tablete si nici la cine stie ce masini. Visam la momentul in care voi fi functionar european la Parlamentul european sau ceva sef/director cu oameni sub conducere in vreo multinationala mare. Da, astea erau visele mele si de abia asteptam sa devin “om mare”, sa arat tuturor de ce sunt in stare.  Sa zicem ca acum daca as mai trage la jugul corporatist vreo 5 ani as putea realiza visul cu multinationala.

Bun, dupa cativa ani si mai multa experienta de viata, vreau sa imi reconsider visele si aspiratiile. Cine isi doreste atata bataie de cap, multa munca si oameni incompetenti in jurul lor? Cine vrea ore prelungite, sarcini suplimentare si responsabilitati cu duiumul ? Cine vrea sa fie responsabil de finalizarea un proiect, proiect in care unii nu isi fac treaba indiferent de ce le-ai face sau o fac fara cap generand o multime de bele si intarzieri pe urma? Nu multumesc, incep sa cunosc aceasta “noua gradina” in care am intrat de cativa ani si parca imi displace iarba daca ma intelegeti. (more…)

Guyana Franceza (13)

Am pus piciorul pe pamant. Eram fericit caci ma dureau fesele, spatele si bratele de nu mai stiam de mine. Am urcat de pe ponton pe o mica colina spre singura chestie din apropriere ce parea a semana a locuinta. Am fost intampinati de niste gazde franceze la origine care mi-au inmanat un hamac si mi-au aratat unde trebuie sa il agat. M-am facut ca nu pricep cand mi-au aratat un fel de baraca formata doar din piloni, fara pereti, cu o tabla pe post de acoperis si niste barne printre piloni.

Acolo trebuia sa dormim noi. Pana si intr-un amarat de cort m-as fi simtiti mai in siguranta decat intr-un hamac legat intre doi piloni, fara pereti, fara plasa, fara nimic ce te poate proteja de toate acele mici chestii care pot aparea intr-o padure amazoniana: tarantule, furnici de foc, serpi, alte zeci de specii de animale si animalute active pe timpul noptii care simt gust de european fraged prin apropiere. (more…)

Cu gandul la vacanta

Sunt cu gandul la vacanta. Imi mai trebuie si mie o pauza, o ratacire pe campii sau prin niste baruri in functie de vreme, pentru amortirea unor neuroni si refacere spirituala. Am mai discutat si cu ea, ne-am vazut de cateva ori pentru a incerca sa rezolvam diferentele. Nu a iesit prea roz si desi ziceam ca mai discutam in concediu, tind sa cred ca nu mai ajungem nici acolo.

Mintea mea e intr-un moment de pauza. Se blocheaza, viseaza la te miri ce, refuza sa functioneze. De exemplu acum visez la  ziua de vineri cand voi “goni” prin vastele campii romane calare pe balena mea albastra, cu vantul in barba (caci de pe cap parul ma paraseste) si musculite intre dinti cu destinatia unui vestic colt de tara. Voi fi fericit, balena va fredona un Lynyrd Skynyrd iar peisajul va trece in viteza pe langa mine. Simple as that!

Guyana Franceza (12)

A doua zi de dimineata ne-am trezit devreme. Grupul de romani adica, caci guyanezii nu sunt tocmai cei mai punctuali oameni. La acest popor binecuvantat de cel de sus cu o puzderie de fructe exotice, femei frumoase, natura salbatica si statie de lansare a satelitilor in curtea din spate a casei, le lipseste cu desavarsire punctualitatea. La ei, cand te vezi cu cineva la 19:00 inseamna ca la acea ora incepi sa te pregatesti sa pleci de acasa, intarzierile de 1 ora fiind ceva la ordinea zilei.

Am raschetat rapid orice urma de cafea de prin cani, indulcita cu un pic de J&B pentru binedispunere (ce stomac trainic aveam pe vremea aia), ne-am facut bagajele si ne-am urcat in masinute cu spre o destionatie necunoscuta din padurea amazoniana. Am plecat din orasel, ne-am urcat pe autostrada si dupa vreo 50 de km am facut stanga dreapta pe drumuri din ce in ce mai proaste pana ne-am nimerit cu stufaris in stanga si in dreapta si un ponton cu o baraca in fata. (more…)