Guyana Franceza (11)

Am luat la colindat la picior insulita, dupa ce un guyanez ne-a ajutat sa deschidem 3-4 nuci de cocos proaspete (apropo, cele din hypermarketurile noastre sunt sub orice critica fata de ceva fresh). I se facuse mila de noi dupa ce ne-a lasat sa ne chinuim juma de ora si sa stricam 2 cutite si o toporisca fara succes in a deschide nuca de cocos. El a luat-o grijuliu, a intors-o pe toate partile pret de 30 de secunde si a izbit-o de o piatra intr-un punct anume, de s-a crapat nuca in doua bucati perfecte.

Am fost ca Bugs Bunny, cu fata scufundata in juma de nuca de cocos incercand sa razuiesc cocosul de pe coaja nucii in timp ce incercam sa nu fac pasi gresiti pe poteca ingusta care ducea spre corpul central al inchisorii. Din cand in cand ne mai opream si serveam un “sweet tea” servit de guyanezi care consta in 2 parti rom, 2 parti lichior de trestie de zahar si  1/2 lime intr-un pahar. Dupa 3 paharele din astea am inceput sa cantam de unii singuri, fara a ne mai impinge cineva de la spate.

Am vizitat corpul inchisorii si celula unde a stat Papillon dar din cauza “ceaiului” si a francezei cu accent vorbite de ghid nu am inteles nimic, si pe urma am coborat spre debarcader. Lui Buza Groasa i cam perise cheful cand a fost nevoit sa se urce din nou in micul vaporas si sa strabatem niscai valuri mai involburate din cauza vantului. Macar de data asta avea ceva alcool la bord si a reusit sa indure tot drumul inapoi spre mal fara a mai ferici pescarusi si alte vietuitoare ale Atlanticului.

Am ajuns cu bine inapoi in Kourou, am despachetat si am decis ca e nevoie de o seara de petrecut pe plaja de langa orasel, pentru o scaldare buna in Atlantic. Asteptam de mult momentul asta, gandindu-ma ca sigur nici un picior cunoscut de neam de roman nu a mai avut ocazia sa se imbaieze in America de sud in oceanul Atlantic. Mi-a mai pierit din chef cand am intrat in apa plina de mâl in care te afundai pana la genunchi. D’eh, specific locatiilor unde cresc mangrove. Asa ca m-am retras pe plaja pentru o frumoasa tolaneala gandindu-ma, cat de fericit sunt ca sunt acolo, cat de lipsit de griji sunt privind un frumos apus al soarelui in oceanul Atlantic.

Tolaneala a durat fix 5 minute, pentru ca inceput sa ploua. Am gasit un acoperis deasupra capului unde ne-am strans cu totii iar in asteptarea soarelui, Mon Ami a inceput sa falseze grav de tot pe melodia “Cerul” de la Proconsul spre amuzamentul tuturor. Ploaia nu a durat mult asa ca ne-am intors de indata in Kourou. Seara nu mai eram buni de nimic dupa atata baie si plimbare si trebuia oricum sa tragem la pat mai devreme.

Urma ca a doua zi de dimineata sa plecam pentru 3 zile in inima padurii amazoniene.

Advertisements
Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: